- bruiáj
- s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
bruiaj — BRUIÁJ s.n. Faptul de a bruia. [pr.: bru iaj] – Din fr. brouillage. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (bruiajul unui post de radio.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bruiáj s. n. (sil. iaj),… … Dicționar Român
bruiere — BRUIÉRE s.f. Acţiunea de a bruia. [pr.: bru ie ] – v. bruia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRUIÉRE s. v. bruiaj. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bruiére s. f. (sil. bru ie ) … Dicționar Român
debruia — debruiá vb., ind. prez.3 sg. debruiáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franţuzism) A ieşi din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [pron. bru ia, p.i. iez, 3 … Dicționar Român